Albă

De câte ori am făcut impresie bună la prima vedere,
Când funcționarii nu și-au dat ochii peste cap când le-am intrat în birou,
La magazin, când n-am fost tratată drept hoață,
Când nu m-a exoticizat nimeni în țara mea,
Când, fără nicio introducere, am fost o fată bună, de încredere, respectabilă
Și prezența mea nu a jignit, incomodat sau jenat
(mai mult decât a altor fete cu tenul deschis, altă discuție)
Când mi-am dat seama și când nici prin cap nu mi-a trecut
Pielea mea a făcut toate astea!
Și nu m-a împiedicat cu nimic, doar a înlesnit
Ici și colea
Iar eu doar am profitat. Mult.

De câte ori aud că în Banat nu mai era sclavie în secolul XVIII răsuflu ușurată
De parcă atunci ar fi început istoria toată
De parcă albul de pe fața mea n-are de ce să roșească
      Că ce-am făcut eu, de ce-s eu vinovată
      Alții au asuprit, eu mi-s imaculată
Unde erau „ai mei” când erau romii în robie?
Nu în Banat. Asta se știe.
Dar unde mai exact? Nu știu. Poate la mănăstire.

Poate ai mei au fost și oameni buni
Și criminali și violatori. Și boieri și șerbi. Poate nebuni
Ca mine. Poate s-au uitat către cei înrobiți
Și au răsuflat ușurați că ei îs mai albi
Măcar în ochii stăpânilor
Dacă nu-n albul ochilor.
Poate s-au bucurat că au pielea asta
Poate-au văzut merite depline în lipsa melaninei.
„Meritul” de a trece drept albi, drept neromi și deci nerobi.
Am zis că-i drept? Nu, nu-i drept. Repet.

Să poți să fii oricine, să poți să uiți cine
Și să te pierzi în mulțimea celor ca tine
Nu-i rău, se simte chiar bine.

Auzi
Și chiar dacă unii dintr-ai mei ar fi fost înrobiți
Cine mai știe?
De câte generații știu eu trecem tot drept neromi
În cultura asta albă de stăpân
Și când au fost beneficii ale pielii, pe toate le-am avut și am.

Chiar dacă mai striga lumea „brânză” la mine când eram la mare
Rușinea aia nu o luam cu mine acasă, nu mâncam cu ea la masă
Nu dormeam cu ea în pat. Nu de aia vreau numai să zac.
Acasă nu-mi ziceau vecinii „brânză”, nu se ferea lumea de mine,
Nu mă simțeam mai în siguranță cu alte „brânze”
Și nici când mă bronzam asta nu schimba
Nimic de fapt.

Da, da, la toți ne e greu. Se știe.
Dar când n-aș schimba locul cu vecina mea
Asta înseamnă că mie îmi merge mai bine.

Și știu și eu, așa cum știi și tu, că nu e meritul meu.